POEZII

Ce-i în firul ierbii ce crește? Ce vis înalță el spre văzduh? Ce-i în apa ce curge? Dar în cea ce-n liniște stă? Care-i trăirea ce plimbă vântul prin lume? Dar păsările și norii? De aripile cui sunt purtate în zări? Ce-i în rotirea dansului soarelui? Cine trăiește în visarea

Totul în a noastră lume la Început A fost imaginat de Cel ce a visat întâia oară El a șoptit în vremuri de demult Un son ce Oul ce cuprinde totul a însemnat Într-un Ocean de Iubire cufundat Cu măiestrie El a impregnat sămânța chiar cu Duhul Său Apoi în

Când visarea mă cuprinde Mă rog să-mi aduc aminte Locurile-n care merg adesea Pentru a întâlni Regăsirea. Uneori îmbrățisez văzduhul Ca să mă inspire vântul. Alteori ajung în locuri Ce sunt magice tărâmuri. Trec prin porți, Trec printre stele Si prin mii de curcubee, Urmând dorurile mele. Merg în lumea

Chem îngerul visării să vină-n întâmpinarea mea Și înainte de a mă preda Întreb în sinea mea: Cel ce-a visat această lume întâia oară Cum reușește oare s-o susțină Chiar și-n această vreme aspră? Freamătă lumea de furie Se-așează adânc neliniștea Dar Duhul Vieții neobosit țese Cu hotărâre stâlpi noi

Când tulburarea te învăluie Tu cheamă Liniștea în gând. Când furia apare Tu cheamă Apa lin curgătoare Să spele gândul nemulțumirii tale. Când frica te cuprinde Tu adu în tine Zborul. Când neîncrederea te-ncearcă Tu cheamă Focul din interior Inima să-ți încălzească cu cântecul dorului său. Când gândul de tristețe

Pun palmele mele pe chipul tău și te privesc cu ochii închiși Vizorul din inimă-i deschis Și-ncepe ușor a arăta Culori, imagini, forme, gânduri din povestea ta